marți, 3 martie 2009

ultima scriosoare a unui soldat

in astă zi cu ploaie si cu vânt
dă-mi ochii stinsi să-i mai sărut odata
când armele grele incă mai cânt
iti scriu ultima dată.

am stropi de sânge risipiti pe pleoape
si stiu că am fost om candva
căci incă am in trupu-mi sec
un suflet viu.

nu am coif pe plete
nu port arme grele
nici gânduri gingase
pe pleoapele grele...

mă-nchin grav amintirii
să-mi mai permit-odată
să simt gustul iubirii
si strălucirea-i mată

vei râde si vei plânge
când vei citi aceste rânduri
imbibate in sare si sânge
nerostitele gânduri...

sunt liber cum e vântul
descatusat de dorul tău
mi-am dezrobit sufletul dându-l
al inchipuirii hău.

nu râde si nu plânge
nu sta la sfat cu luna
scrisoarea-n mână frânge
si fă din flori, cununa

azi câmpul nu vreau sa adoarmă
căci eu nu mai râd,
nu mai plâng
nu trăiesc.

viata mea seacă o poartă
luceferii prinsi intr-un ham
ce-mi blestemă crunta soartă
si-mi soptesc ca vină nu am

nu sta la sfat cu florile
te scaldă-n lumină si dor
eu sunt stăpânul lunii
iar tu ...stăpâna lor

azi vântul imi mângâie fata
murdară de sânge si lut
iar rănile-mi sfârtecă viata
si chiar si războiul e mut...

azi iarba imi pare de jad
iubesc chiar si arma ce-a tras
cu dorul de tine eu cad
si-ti mai spun...bun rămas...

3 comentarii:

Kraxpelax spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Schwarzer Wolf spunea...

Superb!

Xaphiris spunea...

Bravo! Mi se pare foarte reusita.

Pe de alta parte, ma intreb daca vom mai vedea ceva nou pe blogul asta candva...

 
L'échappée Austere © 2008 Template by Exotic Mommie Illustration by Dapina