miercuri, 12 noiembrie 2008

portret

sa tot fie, daca nu si mai bine
de când îmi strâng parul
în clesti complicati, ruginiti la încheieturi,
si ma misc încet, calc pe vârfuri,

de când port inele grele,
mânusi de dantela, roase pe degete,
si ma misc încet, respir fara aburi,

de când îmi închid asteptarile
în linii calde, dune de nisip risipite,
si ma misc încet, suspin melodramatic -
cânta-ma!

Despre primele iubiri, fluturi în stomac, zâne şi alţi duşmani ai statului degeaba

Se zice că vine brusc, pe neaşteptate, sare din senin şi te pocneşte ca o cărămindă fix în moalele capului. Lasă urme adânci, cicatrici bizare, doare doar pe alocuri, atunci când o tachinezi. Îndulcitor de sinteză, face viaţa roz şi perfectă, chiar mai mult ca perfectă, poate prea perfectă, dar nimic nu mai contează când pluteşti pe prorpiul norişor pufos, departe de lumea mârşavă, coborând pe pământ doar în intervalul etern dintre două întâlniri. Ce ar putea fi? Un singur indiciu: nu aspartamul.
Despre prima iubire s-au spus multe, se spun din ce în ce mai multe şi se vor scrie tomuri, pentru că fiecare are propriul său mit, sfânt sau decadent, despre toate implicaţiile animăluţelor din stomac şi ameţelilor neprevăzute, mai ales când EL intră în cameră şi pereţii capătă tonuri trandafirii. Bineînţeles, cum vasta experienţă a unei adolescente de 17 ani e cum nu se mai poate de vastă, n-o să aberez mii de pagini, minţind cu detaşare.
Ciudat, chiar staniu, că picioarele mele au fost în permanenţă ferm ancorate pe pământ dacă mă lua de mână, copacii n-au înflorit în decembrie şi inima mea nu s-a dat de trei ori peste cap, transformându-se într-o bestie de nestăpânit. Asfaltul a rămăs gri şi nu m-am urcat în autobuzul greşit. Totuşi, dacă putem iubi o persoana când e prezentă, de ce o adorăm numai atunci când lipseşte? Atunci când gândurile mele s-au abătut, de bunăvoie şi nesilite de nimei, în acea direcţie, mi-am dat seama că, iremediabil şi pe nepregătite, se întâmplase: mă îndrăgostisem. Bun, şi? Ar fi dur să spun “nimic” şi ipocrit să spun “totul”. Undeva la mijloc, un echilibru ideal de fericire latentă şi nebunie tinerească, presărată din belşug cu ironie şi sarcasm. Defapt, încă se consumă şi n-aş vrea să amăgesc, explorându-i savant toate aşa-zisele faţade înainte de a le fi cunoscut.
Şi totuşi, de ce? Pentru că fericirea e un lucru mărunt, ascuns îndemânatic în cotidian, printre mii de măşti şi costume. Pentru că o persoană înseamnă o zi splendidă, deşi lumea ta pare că se năruieşte. Pentru că o îmbrăţişare n-are preţ, dar valorează mai mult decât s-ar putea crede. Pentru că un sărut pictează un micuţ colţ de rai în mijlocul unui bulevard aglomerat, ignorând cu desăvâşire protestele trecătorilor. Pentru că adolescenţa e o dată, fiecare moment unic şi irepetabil, fiecare secundă preţioasă şi de savurat, cu un „coniac” rafinat alături.
Poate unii cad într-un abis de sentimente, trăiri extreme şi contradictorii, un vârtej fără început şi fără sfârşit: îşi pierd simţul raţiunii, acţionează demet şi imprudent, se lasă pradă extazului indus. Dar am rămăs cinică, viaţa nu e mai colorată şi nici lumea mai dulce. Mai tolerabilă fireşte, dar nu înnebunitor de grozavă. Norişorul pufos e acolo, strâns legat cu o panglică de nicovala abandonată pe macadamul realităţii. Totuşi, o încăpere nu se luminează fulgerător decât dacă aprinzi un bec, şi poate sentimentele mele au o rezistivitate electrică mai mare.
Iar dacă o zână ar coborî pe pământ şi ne-ar convinge să ne îndrăgostim perpetuu, dar să trăim fiecare poveste de dragoste ca şi când ar fi prima? N-am vedea o altă lume, războaiele şi foametea nu ar dispărea, dar mica noastră existenţă sordidă ar fi subit decorată cu steluţe glazurate în fericire, câte o nouă primă iubire la fiecare colţ de stradă.

ma primesc

Imi sterg varful ochilor
de mucegai
am degetul uscat si aproape mort
mai cuprinde cateva Cuvinte,
le intoarce, le descoase, le explica:
o definitie indescifrabila
a eului din ceasul acesta

Ma paraseste Viata-n picaturi de Tine
Ma doarme Somnul in soapte
Ma viseaza Visul in zvacniri de Tine
Ma canta Cantecul in note
Ma zbor spre tine

Ma primesti?

luni, 27 octombrie 2008

Shusta

sambata dimineata
la geamul pictat cu funze,
copaci tristi, in descompunere
m-a surprins sa vad in octombrie
dansul erotic a doi fluturi amiral.

fluturi

azi toti fluturii se uita urat
ca-ntr-o oglinda in povesti
cand au auzit ca nu sunt buni sa vada.
si-mi ploua stupid pe aripa lor de piele
cu care cred ca ma-nvelesc si zbor
desi deobicei tine de cald pe doar pe sol

sentimentele eului dinauntrul meu

Pustiu.
Stanca alba tipa ascutit.
Vantul...
Inmoaie aripele frunzelor in intuneric mat
Scorneste insetat uratul
De sub,paianjeni de neguri ies ametiti
ascunzandu-se in pamantul de sub unghii.
Am paianjeni ascunsi in pamantul de sub unghii.
Sunt de vant
Sunt de vant si de zapada.
Nu pot gandi.
Am tulpini ascutite infipte in carnea de cenusa a gandului
Din care mai ies fulgi...fluturi de-o clipa...
Copii ai vantului ce-alearga desculti si goi
Peste cioturi lunare.
As vrea sa scap de radacini
De vise ce pompeaza
Galopeaza-n sange,cai de foc ai lunii
Langa fumul de tigara,
Cupa timpului e-aproape goala
Picaturi de Cotnar au mai ramas...
Decat nimic.

miercuri, 8 octombrie 2008

drumul pana la tine presarat cu boabe de cafea


Kilometrii intregi ne mentin la distanta;
Ramuri de vis si realitati greu de atins,
Aplecandu-se-n adierea destinului,
Darama zidurile-mpletite-n cuvinte-n cana.

Cafeaua-i amara-ndulcita-n placere,
Aromata cu lichior si bauta-n tacere,
Tragic se ineaca sufletul meu in a ta cana,
Alunecand de pe buzele tale lin - o pana,
Linistit ma amesteci cu o lingurita,pui zahar,amesteci...
Inca un vis mai comod si o cafea amara
Nimic mai gustos decat aroma ta de scortisoara.

liftul


cu pasi mici pornesti spre lift
ce te urca-n albe stele
si etaj dupa etaj
simti o amorteala-n vene
tonuri mici de jazz te-ncanta
lungi momente de extaz
mintea-ti zburda printre fluturi
in parfum istovitor
simti forii, ii traiesti
stiu..nu vrei sa te trezesti
pune capul pe perete
si respira pe-ndelete
usile se vor deschide
spre ceva ce zace-n tine
nu ti-e teama, astepti de-o vreme
buze umede pe gene
sarut lung, arome de cafea
cana alba,urme mici de ruj pe ea
fum complice la amor
pat,matasuri ca decor
nu mai stii ca e un vis
jos pe haine te-ai intins
dar eu tac acum,si plec
nu cumva sa te trezesc...

marți, 7 octombrie 2008

vraiste


E timpul sa chemam fluturii de gheata,dintr-o singura chitara prafuita cu distanta unui an intreg.Asezati prin camerele mici,e timpul sa ne imbratisam iubitele in aripi de saruturi si trandafiri.E timpul sa ninga cu dorinta ochilor nostri adormiti din visul unei ierni cuminti. In linistea nascuta-n miez de noapte cu zurgalai cu soapte de iubire. mangaieri de catifea si dragoste am sa te lovesc si albastra ori verde va fi iubirea,cerul,viata noastra.Vom fi ca doi porumbei cuprinsi in colivia vietii,indragostiti mereu,nedespartiti.Cat te iubesc..o recunosc din prima clipa,pana la sfarsitul vietii cu tine vreau sa imbatranesc.O viata intreaga am sa te iubesc de la rasaritul soarelui pana la apus,de la stralucirea lunii pana la palirea ei...

Zana Fluture


zana fluture cu unghii rosii
lacul tau miroase-a floare
din greseala, cred, s-a scurs
si pe mare si pe soare.

lacul tau pateaza-argintul
unui strop micut de ploaie
ce se-ascunde agitat
langa solzul meu de nea

mantia ta de fum se-mbina
prea perfect cu aripele de cafea
zboara-acum din foarea puritatii
si mai vino..pe perdeaua mea

 
L'échappée Austere © 2008 Template by Exotic Mommie Illustration by Dapina