miercuri, 12 noiembrie 2008

portret

sa tot fie, daca nu si mai bine
de când îmi strâng parul
în clesti complicati, ruginiti la încheieturi,
si ma misc încet, calc pe vârfuri,

de când port inele grele,
mânusi de dantela, roase pe degete,
si ma misc încet, respir fara aburi,

de când îmi închid asteptarile
în linii calde, dune de nisip risipite,
si ma misc încet, suspin melodramatic -
cânta-ma!

Despre primele iubiri, fluturi în stomac, zâne şi alţi duşmani ai statului degeaba

Se zice că vine brusc, pe neaşteptate, sare din senin şi te pocneşte ca o cărămindă fix în moalele capului. Lasă urme adânci, cicatrici bizare, doare doar pe alocuri, atunci când o tachinezi. Îndulcitor de sinteză, face viaţa roz şi perfectă, chiar mai mult ca perfectă, poate prea perfectă, dar nimic nu mai contează când pluteşti pe prorpiul norişor pufos, departe de lumea mârşavă, coborând pe pământ doar în intervalul etern dintre două întâlniri. Ce ar putea fi? Un singur indiciu: nu aspartamul.
Despre prima iubire s-au spus multe, se spun din ce în ce mai multe şi se vor scrie tomuri, pentru că fiecare are propriul său mit, sfânt sau decadent, despre toate implicaţiile animăluţelor din stomac şi ameţelilor neprevăzute, mai ales când EL intră în cameră şi pereţii capătă tonuri trandafirii. Bineînţeles, cum vasta experienţă a unei adolescente de 17 ani e cum nu se mai poate de vastă, n-o să aberez mii de pagini, minţind cu detaşare.
Ciudat, chiar staniu, că picioarele mele au fost în permanenţă ferm ancorate pe pământ dacă mă lua de mână, copacii n-au înflorit în decembrie şi inima mea nu s-a dat de trei ori peste cap, transformându-se într-o bestie de nestăpânit. Asfaltul a rămăs gri şi nu m-am urcat în autobuzul greşit. Totuşi, dacă putem iubi o persoana când e prezentă, de ce o adorăm numai atunci când lipseşte? Atunci când gândurile mele s-au abătut, de bunăvoie şi nesilite de nimei, în acea direcţie, mi-am dat seama că, iremediabil şi pe nepregătite, se întâmplase: mă îndrăgostisem. Bun, şi? Ar fi dur să spun “nimic” şi ipocrit să spun “totul”. Undeva la mijloc, un echilibru ideal de fericire latentă şi nebunie tinerească, presărată din belşug cu ironie şi sarcasm. Defapt, încă se consumă şi n-aş vrea să amăgesc, explorându-i savant toate aşa-zisele faţade înainte de a le fi cunoscut.
Şi totuşi, de ce? Pentru că fericirea e un lucru mărunt, ascuns îndemânatic în cotidian, printre mii de măşti şi costume. Pentru că o persoană înseamnă o zi splendidă, deşi lumea ta pare că se năruieşte. Pentru că o îmbrăţişare n-are preţ, dar valorează mai mult decât s-ar putea crede. Pentru că un sărut pictează un micuţ colţ de rai în mijlocul unui bulevard aglomerat, ignorând cu desăvâşire protestele trecătorilor. Pentru că adolescenţa e o dată, fiecare moment unic şi irepetabil, fiecare secundă preţioasă şi de savurat, cu un „coniac” rafinat alături.
Poate unii cad într-un abis de sentimente, trăiri extreme şi contradictorii, un vârtej fără început şi fără sfârşit: îşi pierd simţul raţiunii, acţionează demet şi imprudent, se lasă pradă extazului indus. Dar am rămăs cinică, viaţa nu e mai colorată şi nici lumea mai dulce. Mai tolerabilă fireşte, dar nu înnebunitor de grozavă. Norişorul pufos e acolo, strâns legat cu o panglică de nicovala abandonată pe macadamul realităţii. Totuşi, o încăpere nu se luminează fulgerător decât dacă aprinzi un bec, şi poate sentimentele mele au o rezistivitate electrică mai mare.
Iar dacă o zână ar coborî pe pământ şi ne-ar convinge să ne îndrăgostim perpetuu, dar să trăim fiecare poveste de dragoste ca şi când ar fi prima? N-am vedea o altă lume, războaiele şi foametea nu ar dispărea, dar mica noastră existenţă sordidă ar fi subit decorată cu steluţe glazurate în fericire, câte o nouă primă iubire la fiecare colţ de stradă.

ma primesc

Imi sterg varful ochilor
de mucegai
am degetul uscat si aproape mort
mai cuprinde cateva Cuvinte,
le intoarce, le descoase, le explica:
o definitie indescifrabila
a eului din ceasul acesta

Ma paraseste Viata-n picaturi de Tine
Ma doarme Somnul in soapte
Ma viseaza Visul in zvacniri de Tine
Ma canta Cantecul in note
Ma zbor spre tine

Ma primesti?

 
L'échappée Austere © 2008 Template by Exotic Mommie Illustration by Dapina