tag:blogger.com,1999:blog-27107619312716976362024-03-05T04:26:43.297-08:00L'échappée Austeremereu aceeasi,intotdeauna alta.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.comBlogger33125tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-46073360344996068212011-02-01T15:45:00.001-08:002011-02-01T15:45:43.076-08:00Sinnerkneel before this vicious night<br />hold you hands between them tight<br />bow your head and close your eyes<br />feel the heat filling your thights<br /><br />do your prayers,keep in mind…<br />to your thoughts,forever bind<br />sluty images and dreams<br />you know all is at it seems<br /><br />put your fingers in your mouth<br />try in vain not to be proud<br />bite and renegate the wish<br />do you think that all shall perish?<br /><br />…lust is not a sin…<br />in the eyes of a sinner<br />fantasise is your own keen<br />It’s a dream…and you’re a dreamer…L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-11114166401215925762011-01-31T12:34:00.000-08:002011-01-31T12:35:20.526-08:00Delir…Vanator al noptii<br />Contopeste-te cu lumina felinarelor reci<br />Lipeste-ti palmele de pavajul umed<br />Al strazilor stropite cu pasi seci…<br /><br />Adulmeca praful pervazelor ruginite<br />Pe care sufletele-si odihnesc bratele<br />Mangaie gratiile usilor parasite<br />Contempla stresinile ce-ti plang amaric.<br /><br />Trece-ti degetele lungi, dar ferme<br />Peste becul felinarelor reci<br />Saruta si pavajul umed<br />In lipsa buzelor mele seci…L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-24784925743869429202010-11-16T10:31:00.000-08:002010-11-16T10:32:25.750-08:00Cum ar arata oamenii fara memorie?Nu ma pot abtine sa ma gandesc cum ar fi viata noastra fara memorie. Oribila ar spune unii,care ar mai fi rostul, ar spune altii. Ei bine eu vreau sa privesc partea plina a paharului. Cred ca singurul lucru care il face pe om slab e memoria. Nu faptul ca are o viata scurta,nu ca se lasa prada sentimetelor,e nehotarat si schimbator.Da intr-adevar,am putea renunta la ideea de a avea un copil,o relatie stabila,o legatura cu familia,un servici,etc. Am trai..doar de dragul de a trai. Imi imaginez cum ar fi sa ne indragostim in fiecare zi ca si cum ar fi prima data..si chiar ar fi prima data.Cum ne-am bucura in fiecare zi de fiecare lucru pe care viata ni-l ofera,ca si cum l-am face pentru prima data. Cat de uimiti si de fericiti am fi sa traim totul la maxim,pentru ca fara memorie nu am sti ca acele lucruri pe care le experimentam zi de zi,sunt defapt rutina unei vieti normale.Nu ne-ar fi frica sa riscam,pentru ca nu am sti ce e suferinta,deceptia,ura,dragostea,gelozia,etc decat pentru o zi.Apoi..am lua-o de la capat. Daca as putea…macar pentru o saptamana sa nu depind de memorie,as face-o.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-6223197463283607842010-10-19T11:21:00.000-07:002010-10-19T11:24:57.783-07:00OmNu stiu de ce simt...poate pentru ca sunt om.Om..acest paradox al sensurilor vietii si a motivului de a exista fac din aceasta lume un rai, un iad, un purgatoriu si culmea e ca din nici unul dintre acestea nu vreau sa scap. Oamenii din jurul meu, de pretutindeni, imi dau aripi,mi le taie, ma fac sa vreau sa cunosc mai multe si sa traiesc mai intens. Pentru ca recunosc, oricat de mult ii blamez, in final, ii iubesc.Fug...fug de oameni, inspre oameni,de sentimente, catre sentimente,de mine, inspre mine.E un haos total in mintea mea. Poate e provocat de fumul de tigara care se imbina cu gustul de cafea...mereu neagra, mereu dulce. eu nu am casa, pentru ca lacasul meu este in sufletul lor...in ochii lor. Ochii sunt calea catre suflet. Iubesc ochii. Orice culoare,orice nuanta,orice sentiment exprima. Cum poti sa cunosti un om mai bine decat uitandu-te in ochii lui? Urmarindu-i gesturile,mimica,expresia fetei,gesticulatia. Am facut din privitul oamenilor o arta. Arta de care am devenit,in timp, dependenta. Oamenii sunt motivul meu de a trai. Asa cum sunt ei, mincinosi,frumosi,lacomi,indiferenti,drogati,timizi,nebuni,artisti,bolnavi. Ei sunt lumea si universul meu, si la randul meu iubesc, mint,ador,doresc,ascund,rad,urasc.Nu,pamantul nu se invarte in jurul soarelui, ci in jurul oamenilor. Pentru a-i observa,studia,invata,citi,iubi,dezamagi...se invarte in jurul lor ca si soarele sa-i poata vedea pe toti pe rand. Pentru ce lucesc noaptea stelele? pentru ce se inalta luna atat de mare si frumoasa daca nu a straluci pentru ei? Pentru ce a dat demiurgul 4 anotmpuri,atatea minuni pe lume,flori,ploaie,fulgere,iarba verde,animale,daca nu pentru a incanta omul? Comit un sacrilegiu spunand ca ESTE mai presus decat insusi creatorul,care se pare,se straduieste sa-l impresioneze pe om cu cele mai iscusite manevre. In van, pentru ca omul i-a luat-o inainte.Cum? Devenind artist. Devenind om.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-21562627570997794262010-08-06T07:45:00.000-07:002010-08-06T07:47:28.573-07:002 fire; noi 2Am gasit 2 fire de par - pe jos.<br />Sunt negre, deci imi apartin. Le iau,<br />le-nnod si le privesc...<br /><br />...de-am fi noi 2, nici rupandu-ne, nu ne-ar putea separa.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-57890008320653682582010-08-04T23:38:00.000-07:002010-08-04T23:42:04.611-07:00AdevarulArtista din mine il contempla pe artistul din tine<br />Scriitoarea din mine il citeaza pe scriitorul din tine<br />Copilul din mine plange dupa copilul din tine<br />Visatoarea din mine zambeste la visatorul din tine<br /><br />Femeia din mine, il vrea pe barbatul din tine.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-46516512742309554552010-08-04T06:53:00.000-07:002010-08-04T06:56:31.843-07:00DestulDe-as umple un caiet<br />cu ganduri,lacrimi,vise,<br />Crezi c-as alina macar o clipa<br />Dorul cumplit ce nu ma lasa<br />nici sa dorm?<br /><br />Te blestem,te injur,te ador,te urasc.<br />Si-al meu tot nu esti...L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-45968072220773905732010-08-03T07:53:00.000-07:002010-08-03T07:55:09.638-07:00as vrea...As vrea ca silueta neagra de pe perete<br />Chiar aici,in dreptul meu, sa fii tu.<br /><br />As vrea ca reflexia abatuta, da,da,<br />Din oglinda mare, sa fii tot tu.<br /><br />Sa te sorb odata cu cafeaua si respir <br />cu fumul de tigara<br /><br />Dac-as stii c-ai rezista.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-73980889622589084782010-08-02T03:40:00.000-07:002010-08-02T03:43:26.835-07:00IncaNu e inca noapte, si totusi nu e zi<br />Privind la geam adesea...te tot astept sa vii<br />Sa strigi- s-arunci cu pietre in caz ca nu aud<br />In zidul surd.<br /><br />Nu e inca zi si totusi nu e noapte<br />Cantecele tale se-aud asa departe<br />Sa strigi- S-arunci cu pietre in caz ca atipesc...<br />Vreau sa traiesc...L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-80090265664268119662010-08-01T07:20:00.000-07:002010-08-01T07:23:22.706-07:00Suna-maSuna-ma acum<br />Cand ceasul e devreme <br />Cand strazile dorm<br />Si lumea nu geme<br /><br />Suna-ma tarziu<br />Cand razele stau la panda<br />Cand imi doresc sa stiu<br />De ce betia canta<br /><br />Suna-ma oricand<br />De esti trist sau razi<br />Cand ma porti in gand<br />Sau in vise iti surad.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-57506015784866351152010-07-20T01:34:00.000-07:002010-07-20T01:45:23.454-07:00Cat de tarziu e prea tarziu?In postul asta vreau sa fac abstractie macar putin de sentimentele mele si sa fiu mai obiectiva. Totusi nu ma pot abtine sa ma intreb cat de tarziu e prea tarziu. Mi-am dat seama ca cel mai frica ne e de timp. Nu de moarte, nu de cutite sau pistoale, nu de animale sau de alti factori, ci de timp. Am devenit atat de obsedati de trecerea timpului incat pe zi ce trece il uram mai tare. Si asta din cauza egoismului? Din cauza ca vedem ca sederea noastra aici e tot mai scurta? asta nu ar trebui sa ne faca mai buni? sa incercam sa reparam greseli mai mici sau mai mari facute de-a lungul vietii,sa fim mai generosicu cei din jurul nostru, sa le fie bine si altora nu numai noua si mai presus de toate sa comunicam. sa ne exteriorizam, sentimentele indiferent de varsta,problema,anotimp. am citit povesti de dragoste in care 2 s-au cunoscut pe la 20 de ani, s-au iubit vreo juma de an dupa care, fiind tineri si efervescenti au luat-o pe drumuri diferite. peste putin timp si-au dat seama ca nu pot trai unul fara celalalt si totusi nu au avut curaj sa si-o spuna vreodata. nici macar sa-si dea un telefon. dupa 50 de ani, cand unul din ei a simtit ca i se apropie sfarsitul s-a gandit sa mearga sa-l caute pe celalalt si sa-si elibereze sufletul de povara pe care a carat-o de-a lungul zecilor de ani. cu entuziasm si lacrimini in ochi a batut de usa dar ghici ce? murise de cativa ani. deci sa-l ia naiba pe cel care a zis ca niciodata nu e prea tarziu. totul e prea tarziu daca nu e facut la timp si anume atunci cand simti.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-46347452343790268732010-07-17T05:56:00.000-07:002010-07-17T06:12:11.331-07:00Girls just wanna have funEi bine cine zicea ca iesirile intre fete se rezuma doar la barfe si vorbit mult si inutil se insela amarnic. bine,depinde si de fete normal. am descoperit nu de mult ca iesirile intre fete imi umplu viata mai tare decat o iubire. ce e mai incitant decat sa ai un grup maricel de fete cu care sa-ti povestesti experientele sexuale,teoriile,dorintele,visele...si ce e mai important: te inteleg. <br /><br />Desigur nu spun ca nu ar fi placut sa ai langa tine acea persoana speciala care sa te conduca acasa si poate sa ramana cateodata, dar uneori nimic nu se compara cu iesitul la film doar cu fete. ma bucur nespus ca am inceput sa ma accept ca femeie. <br /><br />prietenii stiu de ce.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-31368119356095731862010-04-10T04:55:00.001-07:002010-04-10T04:55:26.614-07:00tribute to pink floyd; the wallI saw an old man staring at a wall<br /><br />I asked him, “What are you looking at?”<br />He asked me, “What do you see?”<br /><br />I said, “I see a wall.”<br />He said, “I see my life.<br /><br />When I was five<br />I peed on the wall<br />Because I had to go<br /><br />When I was nine<br />I threw a ball at the wall<br />Knowing it would always bounce back<br /><br />When I was fourteen<br />I sprayed paint on the wall<br />As a symbol of my youth<br /><br />When I was twenty<br />I drew a heart on the wall<br />For the woman that I loved<br /><br />When I was twenty-five<br />I climbed over the wall<br />To explore the other side<br /><br />When I was forty<br />I climbed back<br />Realizing both sides were the same<br /><br />When I was fifty-three<br />I made the wall higher<br />As a symbol of my power<br /><br />When I was sixty-seven<br />I leaned against the wall<br />My legs weary from the journey<br /><br />Now I just look at the wall<br />And remember all it has taught me<br /><br />And when I die<br />The wall will still be there<br />And that’s okay with me.”<br /><br />Then the old man asked me once more,<br />“What do you see?”<br /><br />And I said,<br />“I see a wall.”L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-11207729861966009612010-04-10T03:37:00.000-07:002010-04-10T03:40:12.435-07:00high thoughts...Sunt doar un manunchi de macese<br />pe umarul tau glaciar.<br />Pe pielea ta argintie doar eu defilez.<br /><br />Pigmentii culorii tale se inclina<br />cand inainte cand inapoi<br />iar vantul ne mangaie usor.<br /><br />Plutesti ca pe-o apa sarata,<br />iar eu iti soptesc la ureche<br />ca mirosi a clor.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-88936154325869893242010-01-28T06:36:00.001-08:002010-07-31T07:17:05.035-07:00dute iarna<span style="font-style:italic;">sunt prea batrana pentru iarna</span><br />m-am saturat de iarna.si sa-mi fie frig. fiecare turture de gheata de pe strazi,stresini,copaci pare sa-mi inghete varsta,visele,amintirile. mi-e dor de primavara si de iarba verde, mi-e dor de soare si sa lenevesc ca un pui abia iesit din ou.<br />mi-e dor de flori,de fluturi,de maini si picioare goale.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-10550427964936335762010-01-04T05:39:00.000-08:002010-01-04T05:40:30.799-08:00Honey,I love you, but I love myself more.Adevarul este ca o femeie e fericita cand este admirata. De aceea ea isi aloca destul de mult timp pentru a se convinge ca arata bine, pentru a incanta privirile celor din jur,de aceea sta atata timp in fata oglinzii.si sa stiti, cu cat complimentele facute unei femei sunt mai multe si mai dese cu atat se va uita mai putin in oglinda. O femeie care nu se poate desparti de oglinda, are nevoie cu siguranta de un compliment. Suntem prea frumoase ca sa apartinem unei singure perechi de ochi, iar aici intervine gelozia barbatului. Iubiti, prieteni, soti, femeia are nevoie sa fie admirata. Nu va costa nimic sa-i faceti macar un compliment pe zi, dar el trebuie sa existe.dupa cum spunea Hagop Baronian « daca femeia ar fi vrut sa se arate frumoasa doar sotului ei, problema s-ar fi rezolvat usor, dar faptul ca vrea sa se arate frumoasa lumii intregi trezeste suspiciuni ». Ei bine problema aceasta nu e atat de grava, dar adevarul e ca daca barbatul nu-i satisface nevoia de a fi admirata, atunci femeia cauta admiratie in alte parti, si indiferent cine se gaseste sa o complimenteze,ea va fi multumita si va ramane oarecum fidela sursei. Poate ca acum ati gasit si raspunsul la unele intrebari care apar atunci cand ceva nu mai merge. Nu este destul sa ganditi, trebuie sa o spuneti cu voce tare, clar si raspicat si va garantez ca veti fi rasplatiti pe masura.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-31475078619024112822009-11-09T07:40:00.000-08:002009-11-09T07:48:07.093-08:00note de toamna<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFM9mwYBrlJ8oGMZ_gCzq39LDa2H-4meDFwyi8mWJU-ogU0mQo4qM8_3laufFKF7jaJ3L0arOTx8C1if9Ps6FnWW_wnzcTDVs6bHITFnLsa9_bkd8f_SjVJniOjFDslY2flKdBAPICj7E/s1600-h/leave.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 242px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFM9mwYBrlJ8oGMZ_gCzq39LDa2H-4meDFwyi8mWJU-ogU0mQo4qM8_3laufFKF7jaJ3L0arOTx8C1if9Ps6FnWW_wnzcTDVs6bHITFnLsa9_bkd8f_SjVJniOjFDslY2flKdBAPICj7E/s320/leave.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5402130888251494450" /></a><br /><br />As putea sa mor,<br />in linistea asternuta pe raft, langa praf<br />Tacerea-asurzitoare<br />invie cicatrici de culoarea toamnei.<br />E ruginiu,maro si galben putrezit<br />pe marginea iubirii tale.<br /><br />Ma simt de parc-as fi straina<br />si de timpuri si de loc<br />Merg pe cioturi de gheata pe strada<br />Imbracata cu ganduri de foc.<br /><br />Te visez, si intind o mana<br />Ma invart intre picuri de ploaie<br />Nu pot sa mai simt, dar vad<br />Cum rosu,maroniu si galben putrezit<br />se scurg pe marginea iubirii tale.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-83165160436690898322009-10-31T15:43:00.000-07:002009-10-31T15:57:35.492-07:00mica tiganiadae 00: 45 iar eu ascult mica tiganiada cu lacrimi in ochi amintindu-mi cum stateam acu cativa ani in barul tau de la tara, cu zambetul mereu nesters de pe buze, visand la sighisoara si la dans in jurul focului. anii..pribegi au trecut ca niste tigani ce nu colinda niciodata acelasi loc de doua ori. am ramas doar cu amintirea ce-acum nu mai aduce cu sine decat lacrimi sarate si calde pe obrajii nostri mult prea batuti de vant. <br />suntem acum, doi oameni stingheri pierduti in aceeasi tara fara viitor. viata ne-a adus pe doua drumuri reci si paralele. ma gandesc si-acum mereu la tine, ma intreb daca esti bine si fericita, si sper in adancul sufletului ca nici tu nu ai uitat de mine sau ca intr-un final drumurile noastre se vor intersecta iar. mi-e dor de nebuniile noastre, de rasetele naturale de orele de filosofie si poezie.<br />eu eram mereu cea zapacita si agitata, dar tu reuseai nu stiu prin ce magie sa aduci un strop de echilibru in viata mea. <br />m-ai ajutat si stiu ca mereu imi reprosai ca nu se prinde nimic din invatatura ta pe mine dar am incercat din greu sa ma schimb. si intr-un final am reusit.din pacate, tu nu ai ajuns sa-ti vezi munca dusa la bun sfarsit.<br />acum am cresut, sunt pe picioarele mele, si asta numai datorita tie. mi-ai fost ca o mama, sora si prietena cea mai buna. am fost rea si egoista, dar te-am vrut numai pentru mine...tu erai zana mea cu unghii de rubin. acum insa, stiu ca poti fi toate acestea pentru altcineva.sper sa reusesti sa-l faci om, cum m-ai facut si pe mine, si daca se poate sa dureze mai putin pana sa vezi ce evolueaza din munca ta.<br /><br />iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine si iti jur ca mereu am sa pastrez o parte din amintirea ta si a noastra in cel mai bun loc din inima mea. macar asta stiu ca n-o sa-mi poti lua.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-42279462715197289392009-09-15T03:25:00.000-07:002009-10-30T13:50:32.072-07:00confesiune...am incercat sa impart cu voi o particica din sufletul si gandurile mele...am tot pus pe foaie cuvinte fara noima pentru voi...apoi am renuntat. se pare ca altii, inaintea mea au gasit o cale sa ma descrie pe mine, si pe altii ca ei...pribegii:<br /><br />"Nesupuşi nici unui om, dependenţi doar de vreme şi de anotimp, fără vreun ţel înaintea ochilor, fără acoperiş deasupra capului, fără a avea nimic al lor şi expuşi cu totul hazardului, aşa îşi duc hoinarii viaţa lor copilărească şi vitează, sărăcăcioasă şi fermă. Ei sunt fii lui Adam, ai celui alungat din Paradis şi fraţii nevinovatelor animale. Ceas de ceas iau din partea cerului ceea ce li se oferă: soare, ploaie, ceaţă, zăpadă, căldură şi frig, tihnă şi necaz. Pentru ei nu există timp, istorie, năzuinţi şi nici acel idol ciudat al evoluţiei şi al "progresului" în care cred cu atâta disperare cei aşezaţi. Un vagabond poate fi aspru sau tandru, rafinat sau bădăran, viteaz sau sfios, însa în inima lui va rămâne mereu un copil, întotdeauna va trăi precum în prima zi a lumii, înainte de începutul întregii Istorii, întotdeauna viaţa lui va fi călăuzită de instincte puţine şi simple. Înlăuntrul său poate şti cât de firavă şi trecătoare e întreaga viaţa şi cât de jalnic şi de sfios îşi poartă orice vieţuitoare puţinul ei sânge cald prin nesfârşita gheaţă a spaţiilor sau nu poate decât să dea curs, copilăreşte şi lacom, poruncilor bietului său stomac; întotdeauna este opusul şi duşmanul de moarte al celui avut şi al celui aşezat, care îl urăşte, îl dispreţuieşte şi se teme de el, pentru că nu vrea să i se aducă aminte de toate câte sunt: de efemeritatea întregii existenţe, de necontenita ofilire a tot ce este viaţa, de neîndurătoarea moarte de gheaţă, care umple universul din jurul nostru." de Herman Hesse.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-55082013973063798592009-04-22T05:10:00.000-07:002009-04-22T05:47:03.229-07:00Dreaming...<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" javascript:void(0)href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6rIEpJ85d-F2AfvG7x16tUsa7o-F0yF5obM80MnajVgbGORkKSxQgUxoaGwbqzuPo9Ohjb7yO5zRsybGtS9YjZe2fj9VzMITde2DGEFnnXOtWSt3lKVYqYsXmWyDsTucf_nWnPtMJvpw/s1600-h/89fd03d1da677b03.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 213px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6rIEpJ85d-F2AfvG7x16tUsa7o-F0yF5obM80MnajVgbGORkKSxQgUxoaGwbqzuPo9Ohjb7yO5zRsybGtS9YjZe2fj9VzMITde2DGEFnnXOtWSt3lKVYqYsXmWyDsTucf_nWnPtMJvpw/s320/89fd03d1da677b03.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5327495736567381186" /></a><br /><br />ce-si doreste o femeie?<br />un barbat.<br /><br />Un barbat adevarat, e cel care stie sa priveasca dincolo de aparente,de machiaj,care stie sa iubeasca fiecare detaliu pe care-l reprezentam, care stie cand sa insiste si cand sa se-opreasca,care ne respecta si nu cere sa ne-nteleaga, care ne place indiferent de dispozitia pe care o avem, sau fatza pe care o avem dimineata.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-78012836542922455362009-03-03T07:42:00.000-08:002009-03-06T06:33:58.714-08:00ultima scriosoare a unui soldatin astă zi cu ploaie si cu vânt<br />dă-mi ochii stinsi să-i mai sărut odata<br />când armele grele incă mai cânt<br />iti scriu ultima dată.<br /><br />am stropi de sânge risipiti pe pleoape<br />si stiu că am fost om candva<br />căci incă am in trupu-mi sec<br />un suflet viu.<br /><br />nu am coif pe plete<br />nu port arme grele<br />nici gânduri gingase<br />pe pleoapele grele...<br /><br />mă-nchin grav amintirii<br />să-mi mai permit-odată<br />să simt gustul iubirii<br />si strălucirea-i mată<br /><br />vei râde si vei plânge<br />când vei citi aceste rânduri<br />imbibate in sare si sânge<br />nerostitele gânduri...<br /><br />sunt liber cum e vântul<br />descatusat de dorul tău<br />mi-am dezrobit sufletul dându-l<br />al inchipuirii hău.<br /><br />nu râde si nu plânge<br />nu sta la sfat cu luna<br />scrisoarea-n mână frânge<br />si fă din flori, cununa<br /><br />azi câmpul nu vreau sa adoarmă<br />căci eu nu mai râd,<br />nu mai plâng<br />nu trăiesc.<br /><br />viata mea seacă o poartă<br />luceferii prinsi intr-un ham<br />ce-mi blestemă crunta soartă<br />si-mi soptesc ca vină nu am<br /><br />nu sta la sfat cu florile<br />te scaldă-n lumină si dor<br />eu sunt stăpânul lunii<br />iar tu ...stăpâna lor<br /><br />azi vântul imi mângâie fata<br />murdară de sânge si lut<br />iar rănile-mi sfârtecă viata<br />si chiar si războiul e mut...<br /><br />azi iarba imi pare de jad<br />iubesc chiar si arma ce-a tras<br />cu dorul de tine eu cad<br />si-ti mai spun...bun rămas...L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-80001888498984758332009-01-25T04:06:00.000-08:002009-01-25T04:16:39.253-08:00Despre gresealagreseala, la fel ca si prostia...e eterna. desi suntem satui sa ne vedem semenii pierzandu-se, nu mai incercam sa facem ceva pentru a-i ajuta. la urma urmei ce rost are? nu ne mai ofera nici satisfactia de a-i vedea cu ingustele capete plecate la umila povata, pentru ca tot ce primesti acum, in secolul 21 ca raspuns la sfaturi, e o injuratura. daca se poate, si o palma ar fi binevenita.<br /> oamenii sunt ciudati, si cu cat incercam sa-i cunoastem mai bine, avem impresia ca am reusit, dar suntem atat de departe de acest lucru, si de asta ne dam seama abia cand suntem dezamagiti sau tradati de o persoana apropiata.oamenii singuri, te fac sa ii iubesti si sa-i urasti.consider sanatos un om care iubeste si uraste un singur lucru in acelasi timp, dar nu inteleg de ce eu procedez sau simt asa pentru toate lucrurile...iubesc si urasc viata, iubesc si urasc oamenii, iubesc singuratatea,dar in acelasi timp imi doresc sa fiu in compania oamenilor, iar cand sunt in compania oamenilor, imi doresc iar singuratate.iubesc si urasc tot ce tine de universul acesta.<br /> uneori nu reusesc sa ma inteleg,desi gasesc multe argumente sau motive pentru sentimentele pe care le am. muzica...o iubesc cel mai mult. dar cum pot spune ca iubesc ceva, cand nu am chef de acel ceva. cum poate fi aceasta iubire?<br /> de ce exploram univerul,oceanele,pamantul si animalele rare? de ce sapam dupa comori ascunse pe insule parasite in loc sa sapam dupa cea mai de pret comoara existenta, si anume cea aflata in noi?<br /> totul...e o greseala...L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-84439321356471012902009-01-21T09:41:00.001-08:002009-01-21T09:41:33.297-08:00despre oameni si darul divinmarea problema a tuturor timpurilor nu e natura,necazul,locul de munca sau sentimentul. ci insasi omenirea. <br />judecam mereu oamenii din toate punctele de vedere. un om handicapat, un albinos, un autist, mereu starnesc radul printre semenii lor "normali". de cata ignoranta dau dovada acei oameni care au tupeul sa rada de nenorocul altora. cu ce drept judecam si luam in deradere...sunt ei asa nenorociti si batuti de natura? sa ne uitam mai atenti.<br />un om bolnav nu este un retardat.din contra,el vede si se bucura de darurile vietii ca nimeni altul. obisnuim des sa folosim sintagma "carpe diem", dar stim noi cu adevarat ce inseamna aceasta? nu traieste clipa...ci ai grija de viciile tale, ca sa ajungi cat mai nenorocit in nefiinta. un albinos, este respins de toata societatea, dar cate am avea de invatat de la el.... omul, nu..."monstrul" batut de soarta pe care toti il privesc cu dezgust doar ca e diferit, a beneficiat de cel mai divin dar al naturii. numai el te poate invata cum sa te bucuri de o raza de soare pe care ochii lui nu o pot suporta, de un picur de ploaie uitat pe o creanga rupta,de imbratisarea naturii si iubirea dezinteresata fata de semenii sai care-l alunga mereu, ci si s inveti sa traiesti sentimentele cu cea mai mare dorinta a sufletului. mereu iti poate darui cate ceva din gandurile lui, fara ca tu sa te plictisesti vreodata sa-l asculti, sau sa incerci sa-l compatimesti caci il vei vedea ca pe veriga lipsa a vietii tale.<br />suntem noi, oamenii "normali" si sanatosi cei privilegiati de soarta? suntem noi in centrul universului?<br />dorim sa cladim imperii,sa conducem lumea,natura,zeitatea suprema, dar cum putem face toate astea cand noi ne renegam semenii pentru un minor handicap, cand nu cunoastem nici cea mai mica parte a sufletului si creierului nostru,si nu suntem impacati cu noi insine. Einstein spunea ca daca ne-am folosi intregul creier nu am mai avea nevoie de corp, dar cum ne putem folosi intregul creier cand ne sunt sadite niste ziduri de piatra, niste bariere. de-abia cand vom putea sparge barierele mintii vom putea atinge intelepciunea. multi sunt cei care aleagra, dar nu-si dau seama ca doar in momentul in care se opresc, ajung cu adevarat....L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-52556711089787567202008-11-12T12:22:00.002-08:002008-11-12T12:23:26.934-08:00portretsa tot fie, daca nu si mai bine<br />de când îmi strâng parul<br />în clesti complicati, ruginiti la încheieturi,<br />si ma misc încet, calc pe vârfuri,<br /><br />de când port inele grele,<br />mânusi de dantela, roase pe degete,<br />si ma misc încet, respir fara aburi,<br /><br />de când îmi închid asteptarile<br />în linii calde, dune de nisip risipite,<br />si ma misc încet, suspin melodramatic -<br />cânta-ma!L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2710761931271697636.post-32410666930309061912008-11-12T12:22:00.001-08:002008-11-12T12:22:46.027-08:00Despre primele iubiri, fluturi în stomac, zâne şi alţi duşmani ai statului degeabaSe zice că vine brusc, pe neaşteptate, sare din senin şi te pocneşte ca o cărămindă fix în moalele capului. Lasă urme adânci, cicatrici bizare, doare doar pe alocuri, atunci când o tachinezi. Îndulcitor de sinteză, face viaţa roz şi perfectă, chiar mai mult ca perfectă, poate prea perfectă, dar nimic nu mai contează când pluteşti pe prorpiul norişor pufos, departe de lumea mârşavă, coborând pe pământ doar în intervalul etern dintre două întâlniri. Ce ar putea fi? Un singur indiciu: nu aspartamul.<br />Despre prima iubire s-au spus multe, se spun din ce în ce mai multe şi se vor scrie tomuri, pentru că fiecare are propriul său mit, sfânt sau decadent, despre toate implicaţiile animăluţelor din stomac şi ameţelilor neprevăzute, mai ales când EL intră în cameră şi pereţii capătă tonuri trandafirii. Bineînţeles, cum vasta experienţă a unei adolescente de 17 ani e cum nu se mai poate de vastă, n-o să aberez mii de pagini, minţind cu detaşare.<br />Ciudat, chiar staniu, că picioarele mele au fost în permanenţă ferm ancorate pe pământ dacă mă lua de mână, copacii n-au înflorit în decembrie şi inima mea nu s-a dat de trei ori peste cap, transformându-se într-o bestie de nestăpânit. Asfaltul a rămăs gri şi nu m-am urcat în autobuzul greşit. Totuşi, dacă putem iubi o persoana când e prezentă, de ce o adorăm numai atunci când lipseşte? Atunci când gândurile mele s-au abătut, de bunăvoie şi nesilite de nimei, în acea direcţie, mi-am dat seama că, iremediabil şi pe nepregătite, se întâmplase: mă îndrăgostisem. Bun, şi? Ar fi dur să spun “nimic” şi ipocrit să spun “totul”. Undeva la mijloc, un echilibru ideal de fericire latentă şi nebunie tinerească, presărată din belşug cu ironie şi sarcasm. Defapt, încă se consumă şi n-aş vrea să amăgesc, explorându-i savant toate aşa-zisele faţade înainte de a le fi cunoscut.<br />Şi totuşi, de ce? Pentru că fericirea e un lucru mărunt, ascuns îndemânatic în cotidian, printre mii de măşti şi costume. Pentru că o persoană înseamnă o zi splendidă, deşi lumea ta pare că se năruieşte. Pentru că o îmbrăţişare n-are preţ, dar valorează mai mult decât s-ar putea crede. Pentru că un sărut pictează un micuţ colţ de rai în mijlocul unui bulevard aglomerat, ignorând cu desăvâşire protestele trecătorilor. Pentru că adolescenţa e o dată, fiecare moment unic şi irepetabil, fiecare secundă preţioasă şi de savurat, cu un „coniac” rafinat alături.<br />Poate unii cad într-un abis de sentimente, trăiri extreme şi contradictorii, un vârtej fără început şi fără sfârşit: îşi pierd simţul raţiunii, acţionează demet şi imprudent, se lasă pradă extazului indus. Dar am rămăs cinică, viaţa nu e mai colorată şi nici lumea mai dulce. Mai tolerabilă fireşte, dar nu înnebunitor de grozavă. Norişorul pufos e acolo, strâns legat cu o panglică de nicovala abandonată pe macadamul realităţii. Totuşi, o încăpere nu se luminează fulgerător decât dacă aprinzi un bec, şi poate sentimentele mele au o rezistivitate electrică mai mare. <br />Iar dacă o zână ar coborî pe pământ şi ne-ar convinge să ne îndrăgostim perpetuu, dar să trăim fiecare poveste de dragoste ca şi când ar fi prima? N-am vedea o altă lume, războaiele şi foametea nu ar dispărea, dar mica noastră existenţă sordidă ar fi subit decorată cu steluţe glazurate în fericire, câte o nouă primă iubire la fiecare colţ de stradă.L'échappée Austerehttp://www.blogger.com/profile/00672557665299095194noreply@blogger.com0