Kilometrii intregi ne mentin la distanta;
Ramuri de vis si realitati greu de atins,
Aplecandu-se-n adierea destinului,
Darama zidurile-mpletite-n cuvinte-n cana.
Cafeaua-i amara-ndulcita-n placere,
Aromata cu lichior si bauta-n tacere,
Tragic se ineaca sufletul meu in a ta cana,
Alunecand de pe buzele tale lin - o pana,
Linistit ma amesteci cu o lingurita,pui zahar,amesteci...
Inca un vis mai comod si o cafea amara
Nimic mai gustos decat aroma ta de scortisoara.
Cristiii, spune-le că-s niște oi
Acum 9 ani
2 comentarii:
cred ca am inteles de ce avem obsesia distantei si a cafelei...cine ne poate vindeca de asa ceva???
ai uitat de fumul de tigari ;)) cel putin eu...
Trimiteți un comentariu