miercuri, 8 octombrie 2008

drumul pana la tine presarat cu boabe de cafea


Kilometrii intregi ne mentin la distanta;
Ramuri de vis si realitati greu de atins,
Aplecandu-se-n adierea destinului,
Darama zidurile-mpletite-n cuvinte-n cana.

Cafeaua-i amara-ndulcita-n placere,
Aromata cu lichior si bauta-n tacere,
Tragic se ineaca sufletul meu in a ta cana,
Alunecand de pe buzele tale lin - o pana,
Linistit ma amesteci cu o lingurita,pui zahar,amesteci...
Inca un vis mai comod si o cafea amara
Nimic mai gustos decat aroma ta de scortisoara.

2 comentarii:

Unknown spunea...

cred ca am inteles de ce avem obsesia distantei si a cafelei...cine ne poate vindeca de asa ceva???

L'échappée Austere spunea...

ai uitat de fumul de tigari ;)) cel putin eu...

 
L'échappée Austere © 2008 Template by Exotic Mommie Illustration by Dapina