sâmbătă, 31 octombrie 2009

mica tiganiada

e 00: 45 iar eu ascult mica tiganiada cu lacrimi in ochi amintindu-mi cum stateam acu cativa ani in barul tau de la tara, cu zambetul mereu nesters de pe buze, visand la sighisoara si la dans in jurul focului. anii..pribegi au trecut ca niste tigani ce nu colinda niciodata acelasi loc de doua ori. am ramas doar cu amintirea ce-acum nu mai aduce cu sine decat lacrimi sarate si calde pe obrajii nostri mult prea batuti de vant.
suntem acum, doi oameni stingheri pierduti in aceeasi tara fara viitor. viata ne-a adus pe doua drumuri reci si paralele. ma gandesc si-acum mereu la tine, ma intreb daca esti bine si fericita, si sper in adancul sufletului ca nici tu nu ai uitat de mine sau ca intr-un final drumurile noastre se vor intersecta iar. mi-e dor de nebuniile noastre, de rasetele naturale de orele de filosofie si poezie.
eu eram mereu cea zapacita si agitata, dar tu reuseai nu stiu prin ce magie sa aduci un strop de echilibru in viata mea.
m-ai ajutat si stiu ca mereu imi reprosai ca nu se prinde nimic din invatatura ta pe mine dar am incercat din greu sa ma schimb. si intr-un final am reusit.din pacate, tu nu ai ajuns sa-ti vezi munca dusa la bun sfarsit.
acum am cresut, sunt pe picioarele mele, si asta numai datorita tie. mi-ai fost ca o mama, sora si prietena cea mai buna. am fost rea si egoista, dar te-am vrut numai pentru mine...tu erai zana mea cu unghii de rubin. acum insa, stiu ca poti fi toate acestea pentru altcineva.sper sa reusesti sa-l faci om, cum m-ai facut si pe mine, si daca se poate sa dureze mai putin pana sa vezi ce evolueaza din munca ta.

iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine si iti jur ca mereu am sa pastrez o parte din amintirea ta si a noastra in cel mai bun loc din inima mea. macar asta stiu ca n-o sa-mi poti lua.

 
L'échappée Austere © 2008 Template by Exotic Mommie Illustration by Dapina