duminică, 25 ianuarie 2009

Despre greseala

greseala, la fel ca si prostia...e eterna. desi suntem satui sa ne vedem semenii pierzandu-se, nu mai incercam sa facem ceva pentru a-i ajuta. la urma urmei ce rost are? nu ne mai ofera nici satisfactia de a-i vedea cu ingustele capete plecate la umila povata, pentru ca tot ce primesti acum, in secolul 21 ca raspuns la sfaturi, e o injuratura. daca se poate, si o palma ar fi binevenita.
oamenii sunt ciudati, si cu cat incercam sa-i cunoastem mai bine, avem impresia ca am reusit, dar suntem atat de departe de acest lucru, si de asta ne dam seama abia cand suntem dezamagiti sau tradati de o persoana apropiata.oamenii singuri, te fac sa ii iubesti si sa-i urasti.consider sanatos un om care iubeste si uraste un singur lucru in acelasi timp, dar nu inteleg de ce eu procedez sau simt asa pentru toate lucrurile...iubesc si urasc viata, iubesc si urasc oamenii, iubesc singuratatea,dar in acelasi timp imi doresc sa fiu in compania oamenilor, iar cand sunt in compania oamenilor, imi doresc iar singuratate.iubesc si urasc tot ce tine de universul acesta.
uneori nu reusesc sa ma inteleg,desi gasesc multe argumente sau motive pentru sentimentele pe care le am. muzica...o iubesc cel mai mult. dar cum pot spune ca iubesc ceva, cand nu am chef de acel ceva. cum poate fi aceasta iubire?
de ce exploram univerul,oceanele,pamantul si animalele rare? de ce sapam dupa comori ascunse pe insule parasite in loc sa sapam dupa cea mai de pret comoara existenta, si anume cea aflata in noi?
totul...e o greseala...

2 comentarii:

Delilah spunea...

contradictia...si poate cautam sa ne gasim,pe noi cei de dincolo sau de deasupra cotidianului,a liniei de plutire,a sentimentelor...
what can I say.it's a damn mad world

Demetrusz spunea...

they will learn to folow,and when they understand you could say that we have found each other;)

 
L'échappée Austere © 2008 Template by Exotic Mommie Illustration by Dapina