marți, 20 iulie 2010

Cat de tarziu e prea tarziu?

In postul asta vreau sa fac abstractie macar putin de sentimentele mele si sa fiu mai obiectiva. Totusi nu ma pot abtine sa ma intreb cat de tarziu e prea tarziu. Mi-am dat seama ca cel mai frica ne e de timp. Nu de moarte, nu de cutite sau pistoale, nu de animale sau de alti factori, ci de timp. Am devenit atat de obsedati de trecerea timpului incat pe zi ce trece il uram mai tare. Si asta din cauza egoismului? Din cauza ca vedem ca sederea noastra aici e tot mai scurta? asta nu ar trebui sa ne faca mai buni? sa incercam sa reparam greseli mai mici sau mai mari facute de-a lungul vietii,sa fim mai generosicu cei din jurul nostru, sa le fie bine si altora nu numai noua si mai presus de toate sa comunicam. sa ne exteriorizam, sentimentele indiferent de varsta,problema,anotimp. am citit povesti de dragoste in care 2 s-au cunoscut pe la 20 de ani, s-au iubit vreo juma de an dupa care, fiind tineri si efervescenti au luat-o pe drumuri diferite. peste putin timp si-au dat seama ca nu pot trai unul fara celalalt si totusi nu au avut curaj sa si-o spuna vreodata. nici macar sa-si dea un telefon. dupa 50 de ani, cand unul din ei a simtit ca i se apropie sfarsitul s-a gandit sa mearga sa-l caute pe celalalt si sa-si elibereze sufletul de povara pe care a carat-o de-a lungul zecilor de ani. cu entuziasm si lacrimini in ochi a batut de usa dar ghici ce? murise de cativa ani. deci sa-l ia naiba pe cel care a zis ca niciodata nu e prea tarziu. totul e prea tarziu daca nu e facut la timp si anume atunci cand simti.

0 comentarii:

 
L'échappée Austere © 2008 Template by Exotic Mommie Illustration by Dapina